Monumentele istorice din Romania             Romana English

Localizarea aproximativa, la nivel de localitate

Descrieri/Comentarii

emilia / 16-Jul-2009

Biserica evanghelica "Sf. Mihail" a fost construita intre anii 1176-1223 si daruita de catre Magister Gozelinus manastirii cistercienilor din Carta.
Are un plan bazilical, cu nava principala mult mai ridicata, luminata prin cate trei ferestre de fiecare parte si despartita de navele laterale prin trei arcuri , doua mai mari si al treilea, dinspre apus, ceva mai mic.
Tavanul este plat, cu exceptia navelor laterale in ultima lor portiune, spre apus, unde sunt acoperite de o bolta incrucisata, cuprinsa intre portiunile masive de zid constituind substructura a doua turnuri, care insa n-au fost executate decat pana la inaltimea acoperisului.
La rasarit fiecare nava se termina cu cate o absida, cea principala dupa un cor destul de vast, despartit de nava printr-un arc triumfal un plin centru, corul fiind si el boltit in cruce.
Zidaria din interior este din piatra necioplita, cu mortar si urme de tencuiala pe deasupra. Vechea fresca nu mai este vizibila.
Portalul vestic, in stil romanic este format din patru arcuri ce cad pe patru suporturi dispuse in evantai, patru coloane cu capitele cubice, ornate cu impletituri putin adancite.
Pe ultimul capitel mai rezista si un cap in relief, repetat si pe fata laterala dinspre intrarea in biserica.
Pe fetele arcurilor, deasupra intrarii, se vad urme de ornamente pictate cu rosu, datand probabil de la fundarea bisericii.
La dreapta si la stanga portalului sunt doua firide oarbe, sub arcuri geminate, legate intre ele printr-un capitel comun, decorat cu impletituri.
Apararea bisericii era destul de simpla. Taria ei o constituia pozitia strategica in care se gasea, pe un varf de deal inaccesibil cand era bine aparat.
Ansamblul are o singura incinta, cu un turn intarit deasupra intrarii, azi aproape daramat. Zidul, din care au ramas unele portiuni aproape intacte, este in prezent de 2 - 3 m la interior si aproape dublu la exterior.
In curte intalnim pretutindeni raspandite ghiulele imense de piatra, putand cantari pana la 100 kg, pe care tinerii insuratei erau pusi sa le urce in curtea bisericii, singuri sau cu ajutorul prietenilor, spre a fi aruncate in capul dusmanilor la nevoie.  
(dupa "Bisericile Cetati ale sasilor din Ardeal" de G. Oprescu - 1957)